Mai puțin de 2% dintre copiii instituționalizați, adoptați în 2015. Mărturia cutremurătoare a unui părinte adoptator

Potrivit datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), din totalul minorilor care anul trecut se aflau în grija statului doar 3.436 au fost declarați ,,adoptabili”. Dintre aceștia, 846 și-au găsit o familie, aproape jumătate dintre ei având vârste mai mici de trei ani. Doar 9 minori care aveau peste 14 ani au fost adoptați în 2015.

,,Trebuie să se facă o mare schimbare la nivelul mentalității românilor care vor să adopte, pentru că majoritatea vor copii de până în 3 ani, astfel că, pentru micuții care au peste 5 ani șansele de a fi adoptați sunt extrem de mici”, a declarat pentru MEDIAFAX Rodica Târlea, directorul adjunct al DGASPC Sector 4, București.

Aceasta a adăugat că vârsta pe care o au copiii adoptați nu are importanță, ci doar modul în care familia se ocupă de creșterea și îngrijirea, deoarece ,,odată ce ajung într-o familie, copiii pur și simplu înfloresc, se schimbă total”.

Potrivit legii, pentru ca un copil să devină adoptabil trebuie să se stabilească dacă părinții sau rudele până la gradul IV nu vor sau nu pot să aibă grijă de minor, aspecte care se stabileau într-un termen de un an. Legea adopției care va intra în vigoare în luna august reduce termenul la șase luni. Ulterior, trebuie să se meargă la o instanță de judecată unde se solicită acceptarea includerii copilului în registrul național pentru adopție și începerea procedurilor pentru găsirea unei familii adoptice. Procedura prevede ca părinții naturali să fie chemați în fața instanței unde li se cere acordul. Dacă nu sunt de acord, Direcția pentru Protecția Copilului trebuie să demonstreze că timp de o lună niciunul dintre părinți nu l-a vizitat pe minor la centrul de plasament și că nici celelalte rude nu sunt interesate de preluarea tutelei. Copiii sunt declarați adoptabili dacă instanța admite cererea direcțiilor de protecție a minorilor, caz în care părinții sunt decăzuți total din drepturi.

Din copiii instituționalizați, în 2015 au fost declarați ,,adoptabili” 3.436, din care 524 aveau cel mult vârsta de 2 ani, 880 aveau între 3 și 6 ani, 1.711 între 7 și 11 ani, iar 321 între 14 și 17 ani.

Mamă adoptivă: ,,Fișele medicale ale acestor copii, aflați în sistem, nu sunt reale

Cei care vor să adopte un copil consideră că noua lege nu va rezolva problemele din sistem.

Un exemplu este Anemarie, o femeie care în urmă cu șapte ani a decis, împreună cu soțul ei să adopte un copil. A mers la Direcția de Asistență Socială și a urmat toți pașii pentru întocmirea documentației. Apoi a așteptat. O lună, două, trei…După șapte luni, femeia își pierduse orice speranță că va mai ține în brațe o fetiță. Și apoi a sunat telefonul. Anemarie era chemată să vadă copilul. Doar că nu era vorba despre o fetiță, așa cum solicitase, ci de un băiat, care se afla într-un centru din Bacău. Cei doi soți s-au urcat în mașină și au făcut drumul până acolo. Au găsit un băiețel de trei ani, timid și retras. I-a cucerit de la prima întâlnire, așa că au făcut drumul București- Bacău luni de zile. Femeia povestește că băiatul era tot mai fericit să îi vadă, se schimbase, era mai sociabil.

În cele din urmă, statul a permis adopția dar abia atunci au aflat cu adevărat și drama care se ascunde în spatele poveștii. Băiatul era perfect sănătos în fișa medicală, însă în realitate nu vedea cu un ochi, nu auzea cu o ureche și avea un grad de retard progresiv.

,,Fișele medicale ale acestor copii, aflați în sistem, nu sunt reale. Fie copiii sunt subevaluați medical, adică sunt notați ca fiind sănătoși și dezvoltați psiho-neuro-motor conform vârstei, fie le pun tot felul de diagnostice fantasmagorice, care nu au nicio legătură cu realitatea”, spune Anemarie.

Nu a renunțat însă la băiat, iar acum spune că este cea mai mândră mamă. Mai mult, a avut din nou curajul să bată la ușa statului și să mai ceară un copil în adopție.

Numai că, din toamna anului 2015, de când a obținut dreptul de a se înscrie în lista părinților adoptatori, nici măcar o dată nu a fost chemată pentru a-i fi prezentați copiii aflați în îngrijirea statului.

,,Am obținut certificatul de ,,părinte adoptator” în noiembrie 2015 și nu s-a întâmplat nimic, am apărut pe liste prima dată luna trecută, în iunie. Tot timpul ni s-a spus că este certificatul prea ,,proaspăt” și nu au ce să ne dea. În general, familiile așteaptă un an, doi-trei de la certificare, deci e un proces de anduranță, nu e ceva care să se întâmple într-un an de zile. Trebuie să știi că te înhami la un proces anevoios, un proces de o încărcătură emoțională foarte mare, un proces de răbdare, multă răbdare cu sistemul”, a completat Anemarie.

Așa a aflat că nimic nu s-a schimbat față de acum șapte ani, deși știe că unui copil instituționalizat i-ar fi mai bine în grija unei familii, decât în instituții cu personal insuficient.

,,Dacă la un sector cum e Sectorul 5 ai doar doi asistenți sociali, atunci ce ar putea ei să facă, fizic, în 24 de ore, presupunând că niciunul nu intră în concediu de odihnă, sau în concediu de boală sau de maternitate? Gândiți-vă că un asistent social are, pe de-o parte, în monitorizare copilul adoptat sau în proces de adopție, dar și familiile adoptatoare, pe care trebuie să le acrediteze, să le consilieze și să le monitorizeze timp de doi ani. Noua lege a va pune mult mai multă presiune pe aceeași 2-3 asistenți sociali existenți și atâta tot”, a declarat pentru MEDIAFAX Anemarie.

Copii abuzați în centrele de plasament

Peste 100 de copii instituționalizați, din cei 20.291 aflați în centrele de plasament din România, au fost victime ale abuzurilor, neglijării sau exploatării în anul 2015, potrivit datelor furnizate de Ministerul Muncii agenției MEDIAFAX. La 31 martie 2016, în România existau 1.477 de servicii de tip rezidențial destinate copilului separat temporar sau definitiv de familie, unități care în anul 2015 găzduiau 20.291 copii. Dintre aceștia doar 32 de minori din centre de plasament au fost adopați. Una dintre probeleme cu care se confruntă instituțiile care au în grijă minori este slaba pregătirea a angajaților.

„În majoritatea cazurilor supuse controlului, care au vizat și acest aspect, reprezentanții ANPDCA au constatat că prevederile în acest sens nu sunt respectate, motivația principală fiind lipsa resurselor bugetare. Conform legislației din prezent, fiecare angajat al serviciilor rezidențiale trebuie să beneficieze anual de cursuri de formare de specialitate,asigurate prin bugetul angajatorului. Practic, sub-ocuparea și slaba pregătire profesională a unor categorii de personal sunt principalele probleme cu care se confruntă serviciile de tip rezidențial”, explică Ministerul Muncii.

Dragoș Pîslaru, ministrul Muncii, a declarat la pe 17 iunie, într-o emisiune televizată, că există suspiciuni de trafic cu copii în orfelinatele din sudul țării și că, în acest moment sunt „anchete în desfășurare” pentru elucidarea acestor suspiciuni.

O statistică a Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție arată că în primele șase luni ale anului trecut, au fost înregistrate 6.736 de abuzuri asupra copiilor, cele mai multe în cadrul familiilor. Totuși, au fost consemnate și aproape 500 de situații în care micuții au fost abuzați de asistenții maternali, în instituțiile de plasament sau în instituțiile de învățământ.

Datele Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) arată că la finalul lunii martie 2016 în grija statului erau, 59.277 de copii se aflau în îngrijirea statului, cu aproximativ 2.000 mai mulți decât la finalul anului trecut.

Copilul care a adus pe lume un copil

Casandra avea doar 15 ani când a ajuns în grija centrului de plasament ,,Robin Hood” din București. A fost găsită de polițiști pe Șoseaua de Centură a Capitalei, unde fusese dusă de mama sa pentru a practica împreună prostituția. Autoritățile au decis să o trimită într-un centru, așa că fata s-a trezit peste noapte într-o lume nouă.

„Atunci când a venit aici nu avea niciun viitor, nu știa care e rostul ei pe lume, tot ce știa era că trebuia să meargă cu mama ei la muncă pe centură. A fost nevoie de perioadă în care să discute cu psihologii să înțeleagă și alte aspecte”, a declarat pentru MEDIAFAX dr. Maria Andreescu, șeful Centrului „Robin Hood”.

La scurt timp după ce a ajuns la Direcția de Protecție a Copilului Sector 4, medicii au constat că fata de 15 ani urma să devină mamă în câteva luni. Între timp, mama ei fusese decăzută din drepturile părintești, iar Casandra a rămas în centrul de plasament, și cu toată teama pe care o înfrunta, a anunțat autoritățile că nu vrea să renunțe la copil. Angajații centrului au făcut tot posibilul pentru a-l găsi pe tatăl viitorului copil. După ce a fost identificat, psihologii instituției au purtat mai multe discuții cu acesta, dar și cu familia tânărului. Acum, tânăra de 20 de ani duce o viață liniștită alături de tatăl copilului și de părinții acestuia.

Și chiar dacă a plecat de câțiva ani din centru, oamenii încă mai țin legătura cu ea. „Este o mamă protectoare, și-a schimbat cu totul mentalitatea”, spun angajații centrului.

O nouă lege a adopției

Cea mai mare problemă în ceea ce privește adopțiile este legislația. Actuala lege privind adopțiile poate întârzia procesul de declarare a unui copil ,,adoptabil” până la 2, chiar 3 ani.

Încă de anul trecut, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a demarat procesul de modificare a legii 273/2004, privind adopția. Modificările au fost publicate în luna aprilie în Monitorul Oficial, iar din 12 august, anul acesta, adopțiile în România se vor face după o serie norme noi, menite să reducă timpul în care un copil poate fi adoptat și birocrația acestui proces.

,,Ținând cont că aproape toate termenele care erau reglementate în prezent au fost reduse la jumătate, estimarea noastră e că se va reduce și termenul efectiv al realizării unei adopții la jumătate”, a declarat pentru MEDIAFAX Nicoleta Curelaru, șeful Serviciului Juridic din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.

Printre modificări se numără reducerea de la un an la șase luni a termenului în care Direcțiile de Asistență Socială pot demara procedurile de adopție, dacă părinții nu sunt identificați. În plus, odată ce copilul va fi declarat adoptabil, statutul său va fi valabil până la încuviințarea adopției sau până la împlinirea vârstei de 14 ani, nemaiexistând limitarea statului de ,,adoptabil” de 2 ani, cum e în prezent. De asemenea, micuțul va fi declarat eligibil pentru adopția internațională la un an de când a intrat în grija statului, nu la doi ani așa cum prevede actuala lege. Cu toate că noile reglementări vor duce la o scurtare a timpului în care un copil poate ajunge într-o familie adoptivă, iar o serie de pași procedurali au fost eliminați, găsirea rudelor până la gradul IV va încetini în continuare procesul de adopție, spun specialiștii din domeniu.

,,Eu nu cred că or să fie mari schimbări, pentru că nu s-a schimbat povestea asta cu identificarea rudelor până la gradul IV, iar accentul e pus în continuare pe asistentul social, care trebuie să demonstreze că mama nu poate sau familia nu își manifestă interesul de a avea grijă de copil. Oricum, este un pas înainte”, a declarat pentru MEDIAFAX Nicolae Gorunescu, directorul executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 6.

Deoarece una din marile probleme o reprezintă copiii care au trecut de vârsta de 5 ani, care în foarte puține cazuri își găsesc o familie adoptivă, normele de aplicare a noii legi prevăd și înființarea unui registru național al ,,copiilor greu adoptabili”.

,,Acolo vor fi incluși toți copiii care, timp de nouă luni de zile de când au fost declarați adoptabili, nu s-a putut identifica pentru ei o familie pe modelul clasic, al listelor care se generează cu toate familiile adoptatoare la nivel național. Deci, teoretic, acolo vor putea să fie copii de orice vârstă, până la 14 ani. Orice familie sau persoană care obține atestat, deci a fost evaluat și a obținut atestatul de familie adoptatoare, poate să meargă la Direcție (n.r. DGASPC) și responsabilul de caz care i-a fost desemnat, va putea intra alături de acest responabil în registru și va putea vizualiza copiii și povestea lor de viață, care au fost catalogați greu adoptabili”, a declarat Nicoleta Curelaru.

În acest registru național fiecare copil va avea un profil propriu, care va conține o imagine reprezentativă, sau chiar un filmuleț în cazul copiilor mai mari, numele, starea lui de sănătate și o scurtă poveste de viață, a parcursului său instituțional. Aceste informații vor putea fi vizualizate de cei care vor să adopte un copil doar în prezența unui reprezentant al Direcției de Protecție a Copilului, singurul care va avea acces la registrul online.